Terapii
Terapie prin realitate virtuală
Terapia prin realitate virtuală este o formă de expunere graduală: cu ajutorul unei căști VR, te apropii treptat de situația care îți provoacă frica, într-un mediu controlat, alături de psihoterapeut. La Mentalife, în Satu Mare, se folosește pentru fobii specifice și pentru anumite forme de anxietate.
Cum funcționează
Frica se întreține prin evitare: cu cât eviți mai mult situația, cu atât ea devine mai amenințătoare. Expunerea graduală inversează mecanismul. În realitatea virtuală, expunerea începe de la un nivel pe care îl poți tolera și crește pas cu pas, în ritmul tău. Terapeutul controlează scenariul și oprește oricând, la cererea ta.
Pentru ce se folosește
- Frica de înălțime
- Frica de zbor
- Frica de a conduce mașina
- Frica de animale: câini, păianjeni, insecte, păsări
- Frica de vorbit în public
- Anumite forme de anxietate socială
Avantajul față de expunerea în viața reală
Situațiile reale sunt greu de dozat: un zbor nu poate fi întrerupt la jumătate, iar un câine nu poate fi adus mai aproape cu un pas. În realitatea virtuală, intensitatea este controlată exact, expunerea poate fi repetată de câte ori este nevoie și se poate opri oricând, fără consecințe.
Cum decurge
- 01EvaluareaO ședință de evaluare psihologică stabilește dacă metoda este potrivită pentru situația ta.
- 02PregătireaTerapeutul îți explică ce urmează și stabiliți împreună un semnal prin care oprești oricând.
- 03ȘedințeleExpunerea începe de la un nivel confortabil și crește gradual, de la ședință la ședință.
- 04ConsolidareaCe ai exersat în VR se transferă treptat în situații reale, cu sprijinul terapeutului.
Pentru cine nu este potrivită
Terapia prin realitate virtuală nu se recomandă persoanelor cu epilepsie fotosensibilă, cu tulburări severe de echilibru sau cu anumite afecțiuni psihiatrice acute. Evaluarea inițială stabilește acest lucru. Nu înlocuiește psihoterapia clasică, ci este un instrument folosit în cadrul ei.
Întrebări frecvente
Nu. Tehnologia este asemănătoare, dar scopul și modul de utilizare sunt complet diferite. Scenariile sunt construite terapeutic, intensitatea este controlată de psihoterapeut, iar ședința face parte dintr-un plan de tratament, cu obiective stabilite la evaluare.
Pentru o frică specifică, între 8 și 12 ședințe sunt de obicei suficiente, dar numărul se stabilește la evaluare și se revizuiește pe parcurs. Ritmul depinde de cât de repede te obișnuiești cu fiecare nivel de expunere.
Ședința se oprește imediat. Stabiliți de la început un semnal prin care poți opri oricând, iar terapeutul este lângă tine tot timpul. Reacțiile emoționale sunt așteptate și fac parte din proces: nu sunt un eșec, ci informația cu care se lucrează mai departe.